Aceasta perioada poate fi plasata cronologic intre a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si sfarsitul secolului al XIX-lea.
In aceasta perioada apar preocupari ale unor ganditori privind explicarea unor fenomene sociale prin intermediul cadrului geografic, ca de exemplu, variatia locala a numarului populatiei depinde de conditiile de mediu.
In 1686 Edmond Halley observa dependenta dintre incalzirea si miscarea atmosferica si elaboreaza teoria circulatiei atmosferice.
In 1687 Isak Newton descrie si formuleaza Legea atractiei universale, iar un an mai tarziu inventeaza telescopul. Newton a reusit sa explice legile miscarii planetelor presupunand ca Soarele exercita o forta de atractie asupra planetelor. Aceasta forta de atractie se manifesta ca o forta centripeta ce obliga fiecare planeta in parte sa se miste dupa o curba inchisa de forma unei elipse. Newton a demonstrat ca daca se admite ca forta de atractie F din partea Soarelui care actioneaza asupra planetei P este proportionala cu produsul dintre masele acestora si invers proportionala cu patratul distantei r dintre ele, fiind indreptata catre Soare dupa directia PS, atunci pot fi explicate cele trei legi ale lui Kepler.
Incepe acum sa se contureze dualismul geografic prin individualizarea Geografiei fizice de sine statatoare. In lucrarea Geography phisique, Philippe Buache separa o Geografie fizica externa (unde descrie munti, rauri, mari etc.) si o Geografie fizica interna (descrie izvoare, curenti oceanici, magnetismul terestru etc).
Charles-Louis Montesquieu (1689-1759) este considerat predecesorul determinismului geografic, conform careia lumea este o consecinta a interactiunilor nemasurate intre elementele componente, interactiuni ce au la baza cauze, iar consecinte – efectele.
Studiile de geologie si geodezie formeaza respectivele discipline care devin ajutatoare pentru geografie si in special pentru geomorfologie.
La inceputul sec. XVIII, in 1725 prin lucrarea lui Ferdinand Marsigl, intitulata „L’Histoire physique de la mer”(„Istoria fizica a marii”), se marcheaza nasterea oceanografiei ca stiinta.
La sfarsitul sec. al XVIII-lea dezvoltarea capitalismului este marcat de derularea a doua evenimente importante: revolutia tehnologica industriala in Anglia si revolutia burgheza in Franta. Geopolitic au loc reconfigurari ale posesiunilor coloniale ale marilor puteri. Expeditii noi contribuie la identificarea, descoperirea unor noi teritorii ale Terrei: englezii descopera si colonizeaza Australia, cerceteaza arhipelagul nord canadian, in cautarea Pasajului de nord-vest catre Asia, iar exploratorii rusi descopera Antarctica. Noile expeditii, dincolo de scopul identificarii a noi teritorii, capata si caracter stiintific.
