De cateva decenii bune, localnicii din valea Hessdalen din Norvegia traiesc intr-un episod din „Dosarele X”. Noapte dupa noapte, lumini ciudate apar in cer, danseaza in modele si chiar sclipesc in diferite culori. Si nu vorbesc despre niste tarani europeni betivi care fac poze tremure unor capace de roata. Stiinta confirma faptul ca luminile Hessdalen sunt un lucru real … insa nu se stie ce anume le provoaca.
Incercarile lor de raspuns sunt la fel de nebunesti ca insasi luminile in sine. O teorie inspaimantatoare, care a fost sustinuta de cateva teste, sustine ca valea este, de fapt, foarte radioactiva. Radonul calareste particulele de praf pana cand urca in atmosfera si se descompune, producand luminile. Daca asta este adevarat, inseamna ca nu e o veste prea buna pentru localnici – radonul, mai mereu, nu este un element cu care vrei sa te joci. Din fericire, nu prea au existat rapoarte de oameni care s-au transformat in Incredibilul Hulk.
Cautand o alta explicatie, unii oameni de stiinta cred ca valea ar putea sa fie o enorma baterie de telefon C. S-a stabilit ca un perete al vaii este bogat in depozite de cupru, iar celalalt este bogat in zinc, iar aceste lucruri sunt, in mare, compozitiile de baza ale unei baterii. Nu e nevoie decat de un fel de acid pentru a conecta cele doua parti si un mod de incarcare pentru a obtine un truc magic dragut, precum producerea de scantei in atmosfera care seamana cu o invazie extraterestra.
Raul de la baza vaii contine acid sulfuric, extras dintr-o mina de sulfur din zona. Cat despre incarcator, teoria scoate in evidenta faptul ca activitatea are loc mai des in perioada in care apare aurora boreala, lucru care e ca si cum universul ar scoate capacul de la telecomanda si ar invarti bateriile putin.
Sau poate sunt extraterestri foarte plictisiti. Nu stiu care explicatie este mai plauzibila din punct de vedere stiintific.
