In India in poemele Rig – Veda scrise cu un mileniu i. Hr., sunt prezente numeroase insemnari cu caracter meteorologic, observatiile asupra precipitatiilor facanduse in scopul organizarii vietii agricole.
In Grecia se faceau observatii asupra vantului – element important in navigatia maritima. Astfel Hesiod din Meotia (cca. sec. VIII – sec. VII i. Hr.) in lucrarea ,,Munci si Zile” arata ca ,,iernile aspre din Grecia se datoreaza vantului din nord, care coboara in rafale din Tracia”. Ulterior, Thales din Milet (cca. 624-526 i. Hr.) a facut observatii amanuntite asupra vanturilor, intocmind chiar un ,,calendar meteorologic” pentru navigatori. Homer a descris cele patru vanturi ale Mediteranei: Boreas – vant rece si naprasnic care bate din nord, Notos – vantul din sud cald si aducator de ploaie, Zefiros – vantul racoros dinspre apus si Euros – vantul prielnic navigatorilor dinspre est.
In sec V i. Hr. matematicianul grec Heron a sustinut ca aerul este format din particule mici invizibile. Herodot (484-425 i.e.n.) prin opera sa ,,Istorii’’ in 9 volume face referiri sumare asupra conditiilor climatice, dar Platon (427-347 i.e.n.) a pus bazele stiintifice ale meteorologiei.
In sec. IV i. Hr. Aristotel (384-322 i.e.n.) in cartea Meteorologia (4 volume) a facut prima tentativa de a explica cauzele unor fenomene meteorologice si relatiile dintre ele. Cele patru directii ale vantului stabilite de Homer sunt completate de Aristotel cu inca patru alcatuind o roza a vanturilor. Hipocrit din Kos (460-375 i.e.n.) scrie prima climatologie, ce cuprinde date valoroase din punct de vedere medical, acordand factorilor atmosferici un rol important in mentinerea sanatatii, cat si in provocarea unor boli, concluziile fiind publicate in ,,Aforisme”.
In sec. III i.Hr. Philon din Bizant a construit primul termometru, un tub din sticla inchis, gradat, in care nivelul apei crestea sau scadea in functie de variatiile temperaturii, termometru ce a fost perfectionat apoi de Heron din Alexandria.
In jurul anului 100 i. Hr. arhitectul macedonian Andronicos a construit statia meteorologica a Atenei. Era un ,,turn al vanturilor’’, cu puncte cardinale, girueta, ceas solar, clepsidra .
Geograful si istoricul grec Strabon (cca. 62 i.e.n. – cca. 19 e.n.) originar din Pont, a scris ,,Geografia’’ in 17 volume care cuprindea si informatii despre vremea si clima din teritoriile cunoscute la vremea sa printre care si cele locuite de stramosii nostri geto-daci.
In Egiptul antic observatiile cu privire la perioadele de revarsare a Nilului erau utile pentru datele de incepere a muncilor agricole. Cele amintite ne arata ca inca din antichitate chinezii si indienii faceau observatii cu privire la precipitatiile atmosferice, grecii asupra vantului, iar egiptenii isi bazau sistemul agricol pe oscilatiile periodice de nivel ale apelor Nilului produse de schimbarile de regim sezonier ale precipitatiilor.
