Cu totii stim ca filmele horror sunt fictionale, dar asta nu ne opreste sa ne uitam sub pat dupa fiecare episod din Scooby Doo. Frica ne face sa inchidem partea rationala a creierului nostru, de aceea pana si cel mai rezonabil om se va trezi ocazional ca tipa cand vede o fetita cu parul ud coborandu-i peste fata. Insa sunt si locuri la care poti sa te uiti doar o data si sa deduci – prin procesul deductiei logice – ca reprezinta casa unor monstri oribili.
Imaginea imposibila sau trucata care apare in articol prezentand vase abandonate in mijlocul desertului reprezinta tot ceea ce a mai ramas din Muynak, un oras din vestul Uzbekistanului. Acum multi ani, sute de nave ajungeau in ocupatul port deschis la Marea Aral, dar de-a lungul timpului apa de acolo … a cam disparut.
Marea (de fapt, un lac), s-a micsorat la 10% din dimensiunea sa originala. Acest lucru a inceput sa se intample in anii 1960, cand apele Aralului au fost deviate continuu de catre – ghiciti cine – guvernul sovietic, avand ca scop irigatia. Linia de coasta s-a retras iar si iar, intr-un final, ajungand la sute de mile distanta de la fostul oras prosper de pescuit. Orasul a murit incet, iar vasele ramase in Muynak au devenit izolate, neavand unde sa plece, atunci aparand camilele in peisaj.
Oamenii inca traiesc in Muynak, cosmarul post-apocaliptic al unui pescar, insa nu intr-un numar mare. Poate din cauza faptului ca este un oras-port in mijlocul desertului sau poate din cauza toxicitatii metalelor grele din apa care otravesc usor locuitorii sau poate ca localnicii s-au saturat de Scooby Doo si gasca sa care inspecteaza locul abandonat in fiecare seara, cat timp sunt urmariti de o fantoma pirat, care, sa fim seriosi, e batranul Winters purtand o masca.
